Într-o cauză recentă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a reiterat faptul că sistemul european de taxare este guvernat de principiul neutralității fiscale și că sarcina TVA nu trebuie să afecteze prestatorii de servicii sau pe cei care livrează bunuri.
O instanță românească a solicitat CJUE să stabilească dacă poate fi refuzată deducerea TVA ( plătit în amonte) unui operator economic dacă acesta prezintă autorităților competente doar factura fiscală în justificarea achiziției sale.
Cererea instanței naționale a fost formulată în contextul în care de-a lungul timpului, organele fiscale naționale au dezvoltat o practică prin care, cu ocazia inspecțiilor fiscale, refuză deducerea TVA-ului plătit de persoanele impozabile, sub pretextul existenței unor suspiciuni de fraudă fiscală.
În concret, refuzul organelor fiscale este motivat de faptul că operatorii economici nu prezintă documente justificative suplimentare, în afara facturilor fiscale prevăzute de lege, pentru dovedirea a realității tranzacțiilor desfășurate.
Atât dreptul european, cât și cel unional recunoaște statelor dreptul de a refuza deducerea TVA-ului, dacă se dovedește că persoana impozabilă este implicată într-o fraudă fiscală ( o săvărșește ea însăși sau cunoaște că achiziția realizată implică fraudă privind taxa pe valoare adăugată).
Curtea de Justiție a decis că operatorilor economici trebuie să le fie recunoscut dreptul de deducere a taxei plătite, fără ca aceștia să fie nevoiți să se informeze în prealabil, dacă persoana care le livrează bunurile dispune efectiv de acestea sau dacă acest agent economic este implicat într-o fraudă fiscală privind declararea sau plata taxei pe valoare adăugată și nici să procure documente în această privință.
Prin urmare, s-a stabilit că revine administrației fiscale competente sarcina de a stabili eventuala implicare a operatorului economic într-o astfel de fraudă.
Solicitarea de documente suplimentare justificative privind livrarea de bunuri și/sau servicii, în afara facturii fiscale prezentate, reprezintă o atingere disproporționată adusă dreptului de deducere, practică care este în viziunea CJUE, incompatibilă cu dreptul unional.
Acest drept poate fi limitat doar dacă se dovedește prin probe, pe care organul fiscal are obligația să le colecteze, că există suficiente dovezi care probează că o anumită operațiune economică este nereală și, prin urmare, nu este supusă TVA-ului.
Curtea de Justiție a mai stabilit că dovezile care ar proba existența unor elemente privind frauda fiscală trebuie să fie în acord cu standardul probator național și să nu se bazeze pe simple suspiciuni nedovedite.