#TVA #baza de impozitare #CJUE
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost chemată, la solicitarea unei instanțe spaniole, să stabilească dacă la determinarea bazei de impozitare a unor venituri rezultate din operațiuni financiare nedeclarate, sumele încasate și plătite trebuie considerate că ar conține sau nu TVA.
În speța principală (aflată pe rolul unei instanțe naționale), doi întreprinzători spanioli, ambii plătitori de TVA, au efectuat mai multe operațiuni, pentru care s-au plătit și, respectiv, încasat, succesiv, mai multe sume de bani, fără ca acestea să fi fost declarate autorităților fiscale competente.
Organele fiscale, în cadrul unor controale efectuate ulterior, au procedat la reconstituirea operațiunilor, susținând că sumele efectiv încasate reprezintă baza de impozitare pentru impozitul pe venit aferent acelor operațiuni, la care se adaugă TVA, în cotele datorate.
Reclamantul – unul dintre antreprenorii implicați în operațiunile ascunse autorităților fiscale- a solicitat instanței naționale sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, care să stabilească dacă abordarea autorităților fiscale este în acord cu principiul neutralității TVA-ului ( consacrat de directivele europene).
Tot reclamantul a mai susținut că potrivit dreptului național, în caz de fraudă, nu îi este permisă rectificarea TVA-ului și nici deducerea acestuia, aspect care într-o întrepretare similară cu cea a organelor fiscale, l-ar determina să suporte povara TVA-ului aferent.
Prin hotărârea pronunțată în cauza C‑521/19, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că autoritățile fiscale, în cadrul controalelor efectuate, trebuie să considere că sumele încasate și nedeclarate cuprind TVA.
Aceeași instanță a arătat că o atare soluție este aplicabilă doar în situația în care legislația națională nu conferă, chiar și în caz de fraudă, persoanelor taxabile dreptul de a rectifica TVA-ul și pe cale de consecință, de a-l deduce.
Cu ocazia acestei hotărâri, instanța europeană a amintit că legislația europeană adoptată în această materie încurajează prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, dar stabilirea unei baze de impozitare mai mare a impozitului pe venit pentru sumele nedeclarate nu poate reprezenta în sine un mijloc de sancționare a persoanelor care ascund autorităilor asfel de operațiuni.
S-a mai arătat că principiul neutralității TVA-ului nu se opune adoptării de către statele membre a unor măsuri concrete de sancționare a fraudelor fiscale, dar în niciun caz, o astfel de sancțiune nu trebuie să fie adoptată în legătură cu stabilirea bazei de impozitare.
Mai mult decât atât, s-a arătat de către CJUE că, persoanele care nu se conformează regulilor stabilite de directivele europene în materie de TVA și implicit, nu emit facturi pentru sumele încasate, suportă deja sancțiuni legale, întrucât se află în imposibilitatea de deducere a TVA-ului stabilit retroactiv de autoritățile fiscale.
Reamintim faptul că, fără a fi direct obligatorii, dezlegările date de Curtea de Justiției a Uniunii Europene, prin hotărârile preliminare pronunțate, se impun tuturor instanțelor naționale în chestiunile de drept european analizate, implicit instanțelor române, care în cauzele similare trebuie să adopte raționamentele instituite în mai sus-menționata hotărâre.