Desfășurarea unei activități economice în România se află de cele mai multe ori în strânsă legătură cu sistemul de TVA.
În concret, livrările de bunuri sau prestările de servicii desfășurate de operatorii economici pot fi supuse plății TVA-ului, la alegerea acestora sau la atingerea pragului valoric al cifrei de afaceri prevăzut de Codul fiscal.
De regulă, o persoană devine taxabilă prin înregistrarea în scopuri de TVA sau prin emiterea, din oficiu, a unui cod de TVA de către organele fiscale la atingerea plafonului respectiv.
Pentru a fi păstrată calitatea de persoană înregistrată în scopuri de TVA, operatorii economici au obligația să înregistreze în deconturile de TVA pe care le depun la organele fiscale, operațiuni supuse taxei pe valoare adăugată.
Nerespectarea acestei condiții conduce la anularea codului de TVA și, de asemenea, la pierderea dreptului de a deduce TVA-ul plătit pe achizițiile sau serviciile contractate, având totodată obligația de a vira către stat TVA-ul colectat.
Dacă îndeplinesc condițiile formale prevăzute de lege, foștii plătitori se pot reînregistra în scopuri de TVA, în caz contrar, având obligația să colecteze, pe o perioadă nedeterminată de timp taxa pe valoare adăugată, fără să le fie recunoscut dreptul de a deduce taxa plătită pentru bunurile sau serviciile achiziționate.
De exemplu, nu se poate reînregistra în scopuri de TVA o societate al cărui asociat mai deține această calitate într-o altă entitate, aflată în procedura insolvenței.
Curtea de Justiție a Uniunii Europe a stabilit recent faptul că statele membre dispun de o importantă marjă de apreciere asupra măsurilor care sunt necesare a fi adoptate în scopul protejării intereselor sale financiare, respectiv în scopul colectării TVA-ului și al prevenirii evaziunii fiscale. Aceste măsuri însă nu trebuie să aibă caracter excesiv, de natură să repună în discuție dreptul de deducere a TVA-ului și neutralitatea acestei taxe.
În concret, instanța europeană a stabilit că depășește necesitatea și proporționalitatea, practica organelor fiscale de a refuza reînregistrarea în scopuri de TVA, fără verificarea condițiilor de fond și fără a realiza o eventuală evaluare a riscurilor de evaziune fiscală sau de colectare a TVA-ului pe care le-ar prezenta o societate al cărui asociat sau administrator deține aceeași calitate într-o altă societate aflată în procedura insolvenței.
Astfel, s-a statuat că administrația fiscală poate obliga un operator economic la colectarea în continuare a taxei pe valoare adăugată, chiar dacă anterior înregistrarea acestuia a fost anulată, cu condiția ca acestuia să-i fie asigurat dreptul de a solicita reînregistrarea în scopuri de TVA și deducerea taxei plătite.
Totodată, s-a reținut că nu îi poate fi refuzată, în mod sistematic, reînregistrarea în scopuri de TVA pe motiv că membrii organelor sale de conducere sau de administrare ar deține calități similare în societăți aflate în reorganizare judiciară.
Amintim că hotărârile pronunțate de Curtea de la Luxemburg în procedura întrebărilor preliminare sunt obligatorii pentru instanțele naționale, iar dezlegările acesteia pot fi invocate cu succes pe probleme juridice similare.